Zilele-s deschise, luminate de oameni, de imagini,
Când verdele din depărtări se-arată
Chiar înainte, când lumina serii spre amurg se-ntinde,
Și strălucirea sunetul zilei o înmoaie.
Adesea pare miezul lumii tulbure, închis,
Iar mintea omului plină de îndoială, dezolată,
Magnifica natură-i luminează ziua
Și mult departe îndoiala-i stă întunecată.
Traducere de Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.